Magie albă

Cândva, copacii dezbrăcați de frunze așteptau înfrigurați ca iarna să le dea haina ei albă și groasă. Mereu a fost punctuală și protectoare cu ei, dar i-au slăbit puterile, a îmbătrânit și uită să mai vină. Sau poate nu mai vrea...

Am auzit un zvon cum că iarna s-ar fi retras în munți unde domnește pacea. Acolo cerne mult, și prin magia ei albă, a fermecat natura. Da! ăsta trebuie să fie motivul pentru care Zâna Iarnă nu mai vine pe la noi, prin orașele și satele reci, mai reci decât ea: lipsa de iubire, pacea dintre noi și din noi.

Când eram copil, an de an iarna îmi da întâlnire la țară la bunici. Eram bune prietene și o rugam să cearnă mai mult și mai mult, până când omătul atingea vârful gardului ros de timp. Apoi se oprea pentru a lăsa copiii la joacă. Îmbujorați și obosiți, mergeam acasă pentru a ne redobândi puterile dintr-o bucată mare de slănină cu ceapă sau când întunericul de afară ne spunea că a venit timpul să îmbrăcăm pijamalele groase. Noaptea, somnul era mai dulce când în fundal răsuna ca un cântec de leagăn sunetul focului din sobă și mirosul de lemn ars, de cozonac și mere coapte învăluia camera. În noaptea de Crăciun, colindătorii se adunau în curtea noastră din oră în oră, făcând lumină în întuneric.

De mulți ani nu am mai simțit Crăciunul ca atunci...De mulți ani nu am mai fost iarna la bunici. Comoditate, lene, lipsă de timp. Crăciunul nu e doar despre mâncare, nu e doar despre cadouri. Crăciunul e despre bucurie iar bucuria nu stă doar pe buze și nu începe de pe buze, ci din inimă. Am rămas cu această bucurie după frumoasa slujbă de Crăciun și m-am ales, ca în fiecare an, cu cea mai bună felie de cozonac, pe care părintele ni-l împarte cu drag, însă ceva a lipsit : colindătorii la ușa mea și magia albă a iernii.

Cum a fost Crăciunul pentru tine?