Tu cât de mult îți expui viața pe rețelele de socializare?

Prietenilor(reali) le-a luat ceva timp să mă convingă să îmi fac cont pe Facebook, ca mai apoi să încerc eu să îi conving pe alții să se alăture comunității. Nu contest utilitatea rețelelor de socializare, în special pentru companii, dar în același timp sunt conștientă că dau dependență. Când spun asta, deja văd ochii bulbucați și venele umflateale celor care mă contrazic, în timp ce mai urcă 30 de poze la fel.

Am încercat de 4 ori să îmi șterg contul de Facebook dar nu am reușit. Nu am reușit pentru că un cont activat nu se mai șterge, dar și pentru că nu rezistam fără să dau sau să primesc like-uri. Dependență?

Sunt și părți bune în toată povestea asta cu rețelele de socializare. Îți găsești mai ușor clienți și păstrezi legătura cu ei, vorbești cu prietenii din afara țării, vezi ce mai face vecina, ce mai gătește la cină, ce mașină și-a luat Gigel, dar mai ales unde a plecat Costică în vacanță, ce mai debitează Poptămaș și în câte poziții poate să doarmă copilul colegei de liceu. Consider că unele detalii, cum ar fi pozele cu copilașii dezbrăcați ar trebui să rămână în albumul de acasă. Nu am nimic cu cei care postează poze cu ăia mici, deși, personal, nu cred că e ok.

E sezonul pozelor cu oameni în chiloți pe plajă. Urmează pozele cu ploaie și cu bradul de Crăciun, apoi cu tine beat la petrecerea de Revelion. Aceleași poze în fiecare an, toate la fel, cu excepția hainelor de pe tine. Cum să apari în două locuri diferite cu acceași rochie? Ce vor zice prietenii virtuali? Știi, psihologii sunt de părere că cei care își expun atât de mult viața, nu se simt apreciați, fie în familie, fie la locul de muncă, iar un simplu like îi face să capete mai multă forță și încredere în ei. Consider că poți face față și fără like-uri, dacă îți găsești un hobby.
 

Eu încerc să îmi expun cât mai puțin viața pe Facebook. Nu îmi iasă întotdeauna dar sunt perseverentă. Tu cât de mult îți expui viața pe rețelele de socializare?